Marţi, 10 Aprilie, colegii deputaţi au dat un vot istoric, atât pentru constănţeni, cât şi pentru sute de agenţi economici din România, adoptând iniţiativa propusă de mine în anul 2015, care reglementează condiţiile de practicare a acvaculturii marine, în apele teritoriale ale Mării Negre. Decizia este extrem de importantă dacă luăm în consideraţie faptul că, numai în ultimii ani, au crescut la cote inimaginabile importurile de produse marine, în condiţiile în care noi avem Marea Neagră şi potenţialul ei uriaş, însă nu puteam să-l valorificăm. Până la votul de marți, România era ultimul stat din Uniunea Europeană, care nu permitea agenţilor economici interesaţi să practice acvacultura, în condiţii de siguranţă pentru mediu. Se permitea, în schimb pescuitul, deşi se cunoaşte că pescuitul, de multe ori necontrolat, a redus substanţial efectivele în apele Mării Negre.
Anticipez ca, în scurt timp, poate chiar în doi-trei ani, să începem să culegem roadele acestei legi. În primul rând mă aştept la o creştere a numărului locurilor de muncă, în acest domeniu nou, al acvaculturii marine şi la o creştere a efervescenţei agenţilor economici care au aşteptat ani de zile o lege care să le permită acest lucru. Apoi, sper că cei care vor concesiona suprafeţe de apă şi vor construi viviere, să apeleze la fondurile europene în vederea dezvoltării şi a unor unităţi de producţie pentru produsele din peşte, scoici etc. De asemenea, vreau să cred că producţia de la Marea Neagră va reduce semnificativ importurile, va asigura necesarul pentru consumul intern, şi chiar le va oferi producătorilor din Constanţa şansa de a exporta ei către spaţiul comunitar. Nu în cele din urmă, după cum bine se cunoaşte, acvacultura în viviere contribuie în mod semnificativ la repopularea mediului natural, ştiindu-se că, la Marea Neagră, unele state vecine au practicat un pescuit intensiv, extrem de dăunător pentru efectivele din mare.
